BACSISUL - o problema delicata

Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este in primul rind un om cinstit, caruia nu-i place sa ramina niciodata dator. El este obligat, prin statutul sau, sa dea mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu sunt platiti deloc, in schimbul unor servicii marunte.
In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru a obtine niste avantaje, pentru ca drumul care duce de la
mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al societatii, este deschis. Un om educat va sti cui trebuie si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma, atunci cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.
In Europa se aud voci tot mai numeroase care se ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor incluse. La hoteluri, la restaurante, in turism, se precizeaza de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra obligatie, in toate tarile in care stim ca exista acest obicei, este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu.
Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului de exemplu, maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei. Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de la client. Sunt bani cinstiti, obtinuti prin efectuarea unor munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care te serveste de salariul care i se cuvine. La noi, in modestele faze de privatizare prin care trecem, au aparut cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste salariati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt incluse in nota de plata, iesind onorabil din incurcatura.
Un mic local se poate numi ,,Ca la mama acasa!" dar sa nu intelegem ca suntem ,,la mama acasa"!
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate, cum am crede, ci de proasta crestere. Este un gest care da nastere unor comentarii ironice, chiar din partea celor care il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar, consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata, te califica drept prost crescut, in primul rind fata de tine. Despre cei din jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
- Cui dam ? Cit dam ?
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei: chelnerii, soferii de taxi, coafezele, frizerii.
Aprecierea sumei se face si in functie de categoria restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se dau: garderobierilor, plasatoarelor, baietilor care ne fac diverse comisioane, soferilor de autocar, ghizilor precum si personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata este recomandabil sa lasam ceva, in special celor care au servicii mai grele: portarilor, in special celor de noapte, hamalilor, cameristelor, liftierilor, bucatarilor, mecanicilor auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic in plus patronului sau directorului unui hotel sau restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege. Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se respecta, cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume
sunt considerate mita si dupa cum am mai spus, mita stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania, de pilda, bolnavii care s-au insanatosit obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa darurile primite, ar ramine in mod sigur fara serviciu. Despre bani nici nu poate fi vorba, pentru ca fiecare cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim? - nu era - nu este o lume normala, mai ramine de discutat situatia delicata in care suntem siliti sa dam sume de bani sau ,,atentii" pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce nu ne-am gindi putin cind ne ,,ajutam" copilul premiant – fara ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor copii, nevinovati in fond, cind vor intelege ca nu chiar ... totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din vocatie si refuza cu indignare astfel de ,,stimulente". Dar ... se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu, cu toate ca din nefericire se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut ,,uita" sa dea o mica suma de bani portarului de la restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat un taxi. Dar, acelasi domn ofera un bacsis portarului de la spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste - adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o ilegalitate se rezolva simplu: va trebui sa-si caute alt loc de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om prost crescut? Este oare incurabil? Viitorul societatii in care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca trebuie sa dai un bacsis, oricind li se face un serviciu. Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concept sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un lucru delicat, ca in toate situatiile cind e vorba de bani.
Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine pe altii (balcanici, fanarioti, turci) si ar trebui cit mai repede eliminat din viata noastra. Cum? Vom vedea!

www.bunelemaniere.go.ro