Bunele maniere la masa

Inca din cele mai vechi timpuri, masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala, masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata, impecabila. Privind inapoi, putem spune ca s-a renuntat, in general, la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini, de pilda. In schimb, a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc, comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante.
Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate, renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila, respectarea unor reguli este obligatorie, incepind cu pregatirea casei, aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.
Masa familiala, cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita, ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta, intacta, uneia de portelan ciobit, chiar daca aceasta a fost candva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in, apretata, uneia dintr-o tesatura scumpa, dar acoperita de pete. Se intelege de la sine, ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive, fata de masa si servetelele vor fi si ele festive, de o albeata imaculata, iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda, pe cat posibil, picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic, chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat, chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp.  Ca musafirii sa se simta comfortabil, acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm.

Cum aranjam masa?

Atat masa familiala cat si cea festiva sunt asezate la fel, dar difera numarul farfuriilor, al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mancare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt, pentru serviciu, si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.
O masa festiva se prezinta, de obicei, astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale, repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor, acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta, se pun cutitele, cu partea taioasa spre farfurie, tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mancare, adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert (daca e loc pe masa). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort, furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet, pentru a fi la indemina.

La toate mesele cat de cat solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mancare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decat daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii: farfuria pentru antreuri, farfuria de supa, farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile (castronasele) pentru supa limpede (consome) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza, in dreapta, cutitul, cu partea taioasa spre farfurie, si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga, direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor, spre drapta, este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica, de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decat cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Dupa folosire, paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.
Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata, pe o tava, si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina, pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decat la sfirsitul mesei.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa, la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa, sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile.
Decorarea masei depinde de marimea ei, de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile, florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.

Nu vom pune pe masa decat ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente (una pentru circa trei - patru persoane). Daca nu folosim recipiente cu capac perforat, celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit, ceea ce ar fi o greseala.
Sa retinem deci ca untdelemnul, otetul, mustarul, smantina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri (macaroane, sote de legume etc) deoarece nu e estetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar "pasta" obtinuta este imposibil de privit. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate, pentru fiecare invitat in parte. cand friptura este taiata la masa, gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii, pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.
Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.

Comportamentul in timpul mesei

La masa stam drept, dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe in fata, pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu mainile farfuria din care mincam. Pozitia corecta, de repaos, este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim- ba cand mincam, pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie, spalandu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie - ca de exemplu improspatarea rujului, sau aranjarea parului.
Nu trebuie sa mancam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete, ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cand mincam sau cand bem. Daca avem ciini sau pisici, acesti n-au ce cauta in sufragerie oricat de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri, ci si prilej de incidente nedorite.

Un obicei prost, specific romanilor, de care acestia nu se pot debarasa, este acela de a-i obliga pe musafiri sa manance mai mult decat vor. Repetati si invatati formulele : "Da, va rog", " Nu, multumesc ", .Sa ne gandim bine cand le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie, riscam sa raminem fara ea, deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu, multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cand inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai luati o sarmaluta, sunt delicioase! " Nu ne asezam la o masa ca sa mancam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mancare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv, pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mancare suficienta - nici prea multa, nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face, cu moderatie insa, spre incintarea gospodinei, dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.
Sa mancam asa cum gateste gospodina! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat, iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva, fie ca este una obisnuita, efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul : " Delicioasa supa! ", " Ce frumos arata salata! ", " Ce bine miroase friptura! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa, ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati, aruncandu-le priviri ucigatoare cand gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment, caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.

www.bunemaniere.lx.ro